— denumire dată prima oară ucenicilor lui Iisus Hristos, în Antiohia, pe la anii 49-51, când au predicat acolo Sfinţii Apostoli Pavel şi Varnava (Faptele Apostolilor 11, 26). Era un cuvânt nou care arăta nu numai o denumire nouă pentru o comunitate de oameni, ci şi o idee nouă, aceea de creştini. Până atunci, în lumea iudaică ei se numeau ucenici, credincioşi, fraţi, sfinţi, dar de acum se numesc cu numele lui Hristos, nume specific pe care-l vor purta toţi cei veniţi în comunitatea Bisericii, fie din iudaism, fie din păgânism; vezi şi Sfânt , creştinism .