— era cel mai important obiect de cult din Cortul adunării sau Cortul mărturiei (sanctuarul iudaic), ambele construite după indicaţiile lui Iahve (Dumnezeu) când i-a dat lui Moise Tablele Legii (Ieşire cap. 25-28). Chivotul Legii era semnul văzut al alianţei dintre Iahve şi Israel, poporul Său. De aceea. Chivotul se numea şi Arca alianţei sau Arca Legământului sau Tabernacol; aici se păstrau Tablele Legii, toiagul lui Aaron şi, după aşezarea în Canaan, tot aici s-a pus şi năstrapa (vasul) cu mană (hrana din pustie), în amintirea exodului şi a grijii lui Dumnezeu faţă de poporul lui Israel. Chivotul avea forma unei cutii cu un capac frumos împodobit cu doi heruvimi (în basorelief) auriţi (Ieşire 25,10-22), lucrată din lemn scump. Cortul Mărturiei este primul lăcaş de închinare construit de evrei; era împărţit în Sfânta Sfintelor şi Sfânta. În Sfânta Sfintelor nu intrau decât preoţii; aici, pe o masă, se aflau obiectele sacre: sfeşnicul cu şapte braşe şi Chivolul Legii. Cortul sfânt (al mărturiei sau legământului) era un sanctuar portativ care împreună cu Chivotul au însoţit poporul evreu în toate rătăcirile prin pustiu şi în Canaan, până la construirea templului din Ierusalim. Principalul loc de cult era acolo unde se aflau acestea — Templul a fost construit de Solomon la Ieruialim, unde David aşezase capitala regatului său. A fost cel mai frumos sanctuar închinat vreodată lui Iahve, fiind construit din lemn preţios, marmură şi piatră, împodobit cu aur, fildeş, argint şi nestemate. Aici, în Sfânta Sfintelor, a fost aşezat şi Chivotul Legii (sec. X î.Hr.). Templul a avut un destin dramatic: a fost distrus de babilonieni, sub Nabucodonosor (anul 586 î.Hr.), apoi reconstruit de evreii reveniţi din exilul babilonian; mărit şi înfrumuseţat de Irod, în anul 18 î.Hr. , templul a fost dărâmat de romani, în anul 70 d.Hr., o dată cu distrugerea Ierusalimului. O reminiscenţă din faimosul templu este azi „Zidul plângerii“ din Ierusalim, la care vin în pelerinaj evreii din toată lumea.