Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » confucianism Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

confucianism

— doctrină quasi-religioasă, cu caracter moral-social, bazată pe învăţăturile vechii religii chineze, sintetizate de Confucius, filozof şi pedagog chinez, autorul confucianismului (sec. VI î.Hr.), doctrină cuprinsă în cărţile „Tin“ şi „Su“ (9 la număr, scrise de Confucius). Contribuţia lui Confucius priveşte doar problemele de ordin practic moral şi social. Filozofia lui se baza pe principiul că omul, fiind o părticică din întreaga natură, un microcosmos faţă de marele cosmos, are în sine însuşirile generale ale naturii, ale lui Dao (sinteză a legilor naturii) adică: ordine, dreptate, bunătate, sinceritate. Natura omului este la origine bună, morală. Ea se perverteşte numai în contactul cu învăţătura rea şi cu exemplul rău. De aceea, omul trebuie dirijat, instruit, spre a se desăvârşi. Educaţia lui se va face după exemplul celor de demult, care constă în respectul faţă de părinţi, respectul faţă de stat, respectul pentru cei morţi; împăratul să respecte pe înaintaşii săi şi să se supună Cerului (înţeles ca fiinţă supremă, Dumnezeu). În morală, principii de bază sunt: respectul şi ascultarea. Fiecare, de la cel mai mare până la cel mai mic, trebuie să-şi respecte datoriile ce revin gradului său ierarhic. Învăţătura lui Iisus „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ este reflectată, la Confucius, în porunca: „Să nu faci altora ce n-ai voi să ţi se facă ţie“. Cărţile lui Confucius, „Canonul confucian“, cum au fost numite, au constituit un valoros îndreptar pentru viaţa poporului chinez, determinând asupra Chinei şi Asiei de Est aceeaşi influenţă pe care Biblia a determinat-o în Occident. În domeniul religios, Confucius n-a adus nimic nou faţă de vechea religie chineză. În cărţile sale a căutat doar s-o reactualizeze, menţinând din ea elementele fundamentale: cultul strămoşilor şi al naturii, practicile cultice având în centrul lor Cerul şi pe „Fiul Cerului“, împăratul. Începând din sec. II î.Hr., confucianismul va deveni religie de stat a Chinei. S-au înălţat, pentru cult, temple măreţe. Cel mai impunător a fost templul Cerului din Pekin, considerat cel mai mare templu din lume.


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact