— erau, în religia romană, nişte grupări religioase constituite din membrii aristocraţiei; ele aveau ca patron un zeu, căruia îi închinau serbări şi-i aduceau sacrificii. Mai de seamă erau trei confrerii: Salienii, Lupercii şi Arvalii. Prima, a Salienilor, era formată din 24 de membri, preoţi ai zeului Marte. Ei însoţeau pe Pontifex Maximus (şeful religios al statului, care era împăratul) la aducerea sacrificiilor pe Câmpul lui Marte. Lupercii erau preoţi ai zeului Faunus (Lupercus) de la templul din Roma, căruia îi închinau serbări zgomotoase (Lupercalia), în care intrau rituri ce aminteau legendara răpire a sabinelor. Arvalii (fratres arvales), confrerie din 12 membri, preoţi ai cultului zeiţei Dea Dia, ocrotitoarea agriculturii; serbarea în cinstea ei avea loc în luna mai, când arvalii, purtând pe cap coroane din spice de grâu, aduceau zeiţei ca ofrande primele fructe coapte şi cântau în limba veche un cântec frumos păstrat până azi într-o inscripţie. Obiceiul s-a păstrat şi azi, la români, prin aducerea la biserică în sâmbăta Moşilor de vară, a primelor fructe (mere şi cireşe) şi legume din noua producţie.