— este numele unei drame folclorice (nume popular pentru Betleem, unde S-a născut Iisus), care face parte din colindele de Crăciun, la românii ortodocşi; colindul evocă uciderea celor 14.000 de prunci, din porunca regelui iudeu Irod, în vremea căruia S-a născut Iisus Hristos şi pe care Irod voia să-L ucidă, temându-se că Acesta îi va lua tronul (faptele sunt relatate în Evanghelia de la Matei, cap. 2). Acest colind românesc este de origine creştină, ca şi „Steaua“ ş.a. (vezi şi colind ). Istoricul Virgil Cândea vorbeşte despre un Vicleim românesc, „martor şi povăţuitoral Naşterii Domnului cu puterea lui de mister, nevinovăţie şi curăţenie, de lumină şi autenticitate“, combătând teoriile care susţineau, ca Moses Gaster în Chrestomaţia română (Leipzig, 1831), că Vicleimul este „o urmă a Misterelor din Occident“; Acad. Virgil Cândea caută să demonstreze că nu există similitudini convingătoare între „misterul Naşterii“ la români şi la saşii ardeleni, care ni l-ar fi transmis din literatura germană medievală. Mai mult, un vrednic cărturar de sat ardelean, Picu Pătruţ, autorul unei versiuni de peste munţi a Vicleimului, se inspirănu de la saşii de lângă el, ci din Anton Pann, din Şara Românească. Vicleimul este de secole atestat la noi. Era reprezentat de Crăciun la curtea lui Vasile Lupu, ne spune cronicarul Miron Costin, dar nu avem dovezi că ar fi fost atunci o inovaţie, aşa încât putem socoti obiceiul mult mai vechi. Acum un secol, Mihail Kogălniceanu îl consemnează cu observaţia că „irozii erau ţinuţi în onoare mai mare“ într-un trecut nu prea îndepărtat şi că ei erau interpretaţi de „dascăli şi oieri“, apoi de „fii de boieri îmbrăcaţi în haină de stofă aurită, la curtea domnească şi la casele boiereşti“ (cit. din articolul „Un Vicleim puţin cunoscut“, semnat de Acad. Virgil Cândea, în ziarul „România liberă“ din 23 decembrie 1995). În acest articol se laudă iniţiativa d-lui Răzvan Ionescu de a adapta pentru teatru radiofonic un text vechi de Vicleim din Moldova, text publicat în 1885 de marele folclorist G. Dem. Teodorescu, text care fusese cenzurat în „Poezii populare“ culese de G. Dem. Teodorescu, publicat în ediţia din 1985, a colecţiei „Biblioteca pentru toţi“.