— lacul sau marea Tiberiadei, numită şi lacul Ghenizaret (din cauza câmpiei Ghenizar, aşezată în partea de apus a Iordanului, vestită pentru fertilitatea ei) sau marea Galileii (după numele provinciei Galileea, în care se află); s-a numit Tiberiada după numele oraşului Tiberiada, clădit în partea de apus a lacului, de regele Irod Antipa (4-39 d.Hr.), tetrarhul Galileii, care-i dă acest nume în onoarea împăratului roman Tiberiu (14-37 d.Hr.). Pe malurile acestui lac se aflau, în vremea Mântuitorului, alte multe oraşe, printre care Capernaum, Betsaida, Magdala etc, care-şi trăgeau bogăţia mai ales din apele pline de peşti ale lacului, precum şi din cultura măslinilor şi a viţei de vie. Aici şi-a desfăşurat Mântuitorul mare parte din activitatea Sa şi Şi-a ales dintre pescarii locului pe primii săi apostoli, ca să facă din ei „pescari de oameni“ (Matei 4, 18-21); aici a potolit furtuna, certând vânturile (Matei 8,23-27); aici a făcut minunea saturării celor cinci mii de oameni, înmulţind cinci pâini şi doi peşti; pe apele acestui lac a mers Iisus trecându-l cu piciorul, spre uimirea şi spaima ucenicilor Săi (Matei 14,15-34), care au recunoscut încă o dată dumnezeirea Lui. Lacul Tiberiada este străbătut de la nord la sud de râul Iordan. Din vechile cetăţi de pe malurile lui au rămas azi doar ruinele.