Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » Roman Melodul Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

Roman Melodul

(490-560)

— născut la Emesa (Siria), a trăit la Constantinopol unde se crede că a fost făcut preot la biserica Născătoarei de Dumnezeu care, spune legenda, i s-a arătat într-o noapte în vis şi i-a dat darul de a face imne; pentru mulţimea şi frumuseţea cântărilor cu care a înzestrat cultul ortodox, a fost numit „Dulce-Cântăreţul“. I se atribuie peste 1000 de imne, dintre care multe se cântă şi azi (cântările la sărbătorile Mântuitorului, ale Sfintei Fecioare şi ale sfinţilor). Este considerat creatorul condacelor şi icoaselor. Condacul de la Naşterea Domnului: „Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte“ este unul dintre cele mai frumoase; a compus condace şi la Întâmpinarea Domnului, la ziua Sfinţilor Petru şi Pavel, la duminica lăsatului sec de carne, la duminica lăsatului sec de brânză, la duminica Floriilor, la Vinerea Mare, la ziua Învierii, a Înălţării la cer şi multe altele. Roman Melodul este trecut în Mineiul pe luna octombrie şi lăudat şi numit „scriitorul de cântări“, „sfeşnic luminos“, „vioara cea de cântări“. Condacul, gen imnografic creat de Roman Melodul, a fost dus de el la cea mai mare strălucire, neîntrecută până azi. Condacele Sf. Roman Melodul nu erau totuna cu strofele poetice izolate pe care le găsim astăzi în cărţile noastre de cult sub denumirea de condace. Condacele lui erau nişte compoziţii poetice de mare întindere, adevărate poeme imnografîce, formate fiecare din câte 18-24 strofe sau tropare; acestea aveau la rândul lor un număr variabil de versuri şi se terminau cu un refren invariabil (ἐφύμιον, τό — efimion), toate fiind înlănţuite într-un acrostih. Prima strofă, numită irmos, servea ca model tuturor celorlalte în ceea ce priveşte numărul de silabe şi repartiţia accentelor. Înaintea acrostihului se punea totdeauna o altă strofă liberă, numită cuculion sau proimion (antistrofă), care dădea strofelor condacului numai glasul (modul sau ehul) pe care trebuia să se cânte, precum şi refrenul care încheia fiecare strofă. O dată cu apariţia condacelor imnografice, strofele vechilor condace au fost treptat înlăturate din cântările cultului şi au rămas până azi ceea ce numim proimion. Singurul condac păstrat până azi în întregime în cultul ortodox este Acatistul Maicii Domnului (al Buneivestiri). Textul integral al condacelor Sfântului Roman Melodul s-au păstrat numai în manuscrisele liturgice mai vechi. Aceste manuscrise s-au tipărit în ediţii critice şi numai pentru interes ştiinţific. Manuscrisul acestui condac (Acatistul Maicii Domnului) se află la biblioteca mănăstirii Sf. Ioan Evanghelistul din insula Patmos (sec. XI), într-un manuscris de condace (Kontakarion, col. 212-214). Acest condac închinat Buneivestiri are acrostihul τοῦ ταπεινόν, Ρωμανοῦ — toi tapeinon Romanoi, adică a „smeritului Roman“ şi este poate unul dintre primele condace închinate sărbătorii Buneivestiri (sărbătoare instituită oficial pe la sfârşitul sec. V).


Site-ul - Sfinţii Închisorilor
„Să ne cunoaştem trecutul!“
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact