— mănăstire (în com. Putna, jud. Suceava), zidită de domnitorul Ştefan cel Mare (între anii 1466-1469), care în 1481 a terminat şi zidurile de împrejmuire din care nu s-a mai păstrat decât un turn, numit al „tezaurului“. În interiorul bisericii se află mormântul marelui domn. Distrusă, jefuită şi incendiată de nenumărate ori de năvălitori, mănăstirea a fost refăcută mereu, iar ultima restaurare s-a făcut în zilele noastre, sub păstorirea patriarhului Justinian Marina (1948-1977). În ciuda dezastrelor, Putna a rezistat, devenind un puternic centru de cultură medievală românească, mărturie pe care o face şi bogatul muzeu ce se află în incinta mănăstirii. În iulie 1993, ctitorul ei, domnul Ştefan cel Mare, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, împreună cu alt mare voievod, Constantin Brâncoveanu — martirul decapitat de turci pentru credinţa sa, în 1714.