— Mănăstirea Neamţ (15 km de Târgu Neamţ), una dintre cele mai vechi din Moldova, s-a dezvoltat dintr-un schit existent în vremea lui Petru Muşat, şi întemeiat probabil de ucenicii lui Nicodim, călugărul ctitor al Vodiţei şi Tismanei. Cu vremea, mica chinovie de călugări creşte, sprijinită pe pietatea şi darurile domneşti, ajungând la mare înflorire în vremea lui Ştefan cel Mare, ctitorul bisericii mari (1497), care se păstrează până azi cu frumuseţea şi soliditatea ei de odinioară. Aici s-a dezvoltat o puternică viaţă spirituală şi culturală, scriindu-se şi transcriindu-se, veacuri de-a rândul, mulţime de cărţi de ritual care au fost răspândite în toată ţara. Aici şi-a desfăşurat activitatea în sec. XVIII marele monah Paisie Velicicovski, cărturar venit din Malorusia (cu ucenicii săi), a cărui activitate va fi continuată de mitropolitul-cărturar Veniamin Costachi (sec. XVIII-XIX). Restaurată în veacul nostru, mănăstirea are azi şi o bisericuţă mai mică, un muzeu cu o bibliotecă bine organizată din vremea Patriarhului Nicodim (1939-1948) şi un seminar teologic.