— Sfântul Evanghelist care a scris Evanghelia ce-i poartă numele şi cartea Faptele Apostolilor, din Noul Testament (prin anii 60-63). Scriitor talentat şi pictor, se crede că de la el ne-a rămas prima icoană pictată cu chipul Maicii Domnului. Originar din Antiohia (Siria), de pregătire medic, s-a creştinat mai târziu şi a fost unul dintre cei mai statornici discipoli ai Sfântului Apostol Pavel, pe care l-a şi însoţit în unele din călătoriile sale misionare şi chiar la Roma. După moartea acestuia, Luca ar fi predicat în Italia, Galia, Dalmaţia şi Macedonia, unde a condus Biserica din Filipi, comunitate întemeiată de Sf. Apostol Pavel. Luca a murit la o vârstă înaintată (peste 80 de ani), în Ahaia (Grecia), iar în sec. IV, rămăşiţele sale pământeşti au fost reînhumate la biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol (în vremea împăratului Constanţiu). Evanghelia lui Luca cuprinde 24 de capitole şi este mai completă decât Evangheliile predecesorilor săi Matei şi Marcu, de care a fost însă influenţat. El adună un mare număr de fapte în care se reliefează mila, bunătatea şi iertarea, ca: mântuirea făgăduită de Mântuitorul lui Zaheu Vameşul, tâlharului de pe cruce, iertarea dată fiului risipitor şi femeii păcătoase şi vameşului care se smereşte, rugăciunea de pe cruce pentru vrăjmaşii Săi („Doamne, iartă-le lor...“) ş.a. De aceea Evanghelia lui Luca e numită a îndurării, prezentându-L pe Iisus ca pe „Mântuitorul întregului neam omenesc“. Se crede că Luca a murit ca martir, prin anul 70; Biserica îl prăznuieste la 18 octombrie.