(de la gr. ὀρθός, η, ον — orthos, i, on + δόξα, ὴ — doxa, i = dreaptă credinţă)

— este dreapta credinţă pentru că este păstrătoarea învăţăturii nealterate, a primului mileniu creştin, aşa cum este ea formulată de Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie, formulată în Sinoadele Ecumenice de Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Această învăţătură a fost trunchiată în sec. XI, când a avut loc marea Schismă provocată de inovaţiile doctrinare care au născut catolicismul; în sânul acestuia va apărea o nouă sciziune, în sec. XVI, sub numele de protestantism, care şi el a căpătat, în timp, diferite forme care l-au sfărâmat, înstrăinând tot mai mult aceste confesiuni de rădăcinile dreptei învăţături creştine care este Ortodoxia. Pentru Biserica Ortodoxă slavă, termenul de Ortodoxie este tradus prin „pravoslovie“ (pravo = adevărat, drept) adică „cultul cel adevărat“, cel drept. Doctrina ortodoxă este cuprinsă în Catehismul Bisericii Ortodoxe, alcătuit de Sf. Părinţi în Sinoadele Ecumenice din primul mileniu creştin şi păstrate în Cartea de învăţătură a Bisericii Ortodoxe, în ţările ortodoxe şi de pretutindeni unde Ortodoxia trăieşte.