(ebr. Ieşaiahu = mântuirea lui Iahve)

— este unul dintre cei patru profeţi mari ai Vechiului Testament (Isaia, Ieremia, Iezechiel şi Daniel). A trăit în sec. VIII î.Hr., în Iudeea, luptând pentru înnoirea şi întărirea vieţii religioase a poporului său. El a profeţit venirea Mântuitorului, aducând date atât de exacte şi amănunţite despre El şi despre împărăţia mesianică, încât a fost supranumit „Evanghelistul Vechiului Testament“. În profeţia sa, Isaia a dat lui Mesia numele de Emanuel („Dumnezeu este cu noi“, Isaia 7, 14): „Domnul meu va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel“.