— adorarea unei divinităţi supreme şi alte divinităţi supreme şi alte divinităţi subordonate. Henoteismul înseamnă o ierarhizare a divinităţilor, nu un monoteism. Exemple avem la babilonieni, care aveau pe Mazduk ca zeu suprem, sau în religia arabilor dinainte de Mahomed, unde era adorat Allah ca zeu suprem, dar pe lângă care mai erau adorate un mare număr de alte divinităţi. Despre henoteis se poate vorbi şi în religia geto-dacilor, unde, atături de Zamolxis, era considerat ca zeu Ghebeleizis şi o divinitate feminină numită Diana. Pârvan a afirmat că Zamolxis „nu era singurul adorat la daci“.