— oraş în Şara Canaanului, care va deveni mai târziu Palestina şi apoi Statul Israel; datează din mileniul II î.Hr. Aici s-a stabilit Avraam, la 3 km nord de Hebron, la „stejarul din Mamvri“ unde i s-a arătat Sfânta Treime. Locul e numit azi de arabi „Haram-Ramet el Khalil“ (ridicătură sfântă a prietenului lui Dumnezeu — adică a lui Avraam, sau locul împrejmuit al prietenului). În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit fântâna şi altarul lui Avraam; pe acest loc s-a ridicat o biserică creştină. În peşterile din împrejurimi s-au descoperit schelete omeneşti, dovadă că la Mamvri a fost un mare cimitir. În grota de la Macpela (mearat Hamhpella – peştera dublă) au fost îngropaţi Avraam, Isaac, Sarra, Iacov, Iosif (Facere 25, 8-9). Deasupra acestei grote se află azi unul din cele mai venerate „meceturi“ („cimitir“, în lb. turcă). Regele David a fost uns rege la Hebron. El va domni aici şapte ani şi jumătate. În timpul robiei babiloniene, Hebronul cade sub stăpânirea edomiţilor. Va fi recucerit de Iuda Macabeul (I Macabei 5, 65).