(φιλοθεία — filoteia = dragostea de Dumnezeu; lat. Dei amans)

— ale cărei moaşte se află la noi în ţară, a trăit în sec. XII. Originară din Tracia, localitatea Morivat (în regiunea Târnovei din Bulgaria de azi), a fost fiica unor oameni săraci. Ea se deosebea printr-o credinţă puternică în Dumnezeu şi printr-o nesfârşită milostenie. Tot ce avea împărţea săracilor. Acest fapt îl mânia tare pe tatăl ei, care o certa şi o bătea adesea, căci îşi împărţea săracilor chiar şi hainele de pe ea. Când tatăl lucra pe ogor, Filofteia venea să-i aducă de mâncare. Pe drum însă înjumătăţea mâncarea, căci o împărţea săracilor pe care îi întâlnea. Fiindcă mereu rămânea flămând, tatăl se gândi să pândească drumul fetei ca să vadă ce se întâmplă. Văzând-o cum împărţea mâncarea, furios, o ucise. Tradiţia spune că pe locul unde a murit s-a înălţat o lumină mare, iar trupul ei n-a mai putut fi urnit din acel loc şi de aceea acolo a trebuit să fie îngropată. Abia spre sfârşitul sec. XIV, în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, sfintele ei moaşte au fost dezgropate şi aduse în Şara Românească de mitropolitul ţării. Moaştele au fost depuse în Biserica Domnească de la Curtea de Argeş. Aici se află şi astăzi, în paraclisul bisericii celei mari construite de Neagoe Basarab, în sec. XVI. Pomenirea ei se face la 7 decembrie.