— locuinţa morţilor, în religia Greciei antice (politeistă). Această locuinţă a sufletelor după moarte este închipuită în două feluri, în poemele homerice: Iliada consideră locuinţa morţilor ca fiind situată undeva sub pământ, iar Odiseea plasează acest loc undeva departe în vest, la marginile oceanului. Aici se află aşa-numitele „Câmpii Elizee“ unde nu pot intra decât anumiţi favoriţi ai zeilor. Fericirea din „Câmpiile Elizee“ este nemurirea. Sufletele muritorilor de rând duc o viaţă tristă în „imperiul lui Hades“, sub pământ unde n-au decât suferinţă şi plâns.