— termen ebraic prin care este denumit Dumnezeu. Acest termen se întâlneşte la majoritatea popoarelor semite. Este deopotrivă substantiv comun, desemnând divinitatea în general şi substantiv propriu, numele unicului Dumnezeu al Revelaţiei. „El“ este însoţit întotdeauna de epitete care descriu atribute ale lui Dumnezeu: EL-SHADDAI (Facere 17, 1; 35, 11; 48, 3) — Dumnezeu cel Atotputernic, numele cu care Se face cunoscut patriarhilor Avraam, Isaac şi Iacov; EL-ELION (Facere 14, 18-22) — Dumnezeu cel Preaînalt; EL-ROI (Facere 16, 13) — Dumnezeu atotvăzător; EL-OLAM (Facere 21,33) — Dumnezeu cel veşnic; EL-GANNA (Ieşire 20, 5) — Dumnezeu gelos; EL-HAI (Iosua 3, 10) — Dumnezeul cel viu. ,,Elohim“ este o formă de plural, diferită de pluralul de reverenţă şi diferită de pluralul credinţelor politeiste. Verbele şi adjectivele alăturate lui „Elohim“ sunt întotdeauna la singular, pentru că Dumnezeu este Unul singur. Forma de plural indică pluralitatea Persoanelor în Dumnezeu (Facere 1,26; 3,22) şi pluralitatea atributelor divine sub care Dumnezeu ni se face cunoscut.