— este unul dintre marii Sfinţi Părinţi ai Bisericii creştine; el a fost un timp episcop la Nazianz (Capadocia) după ce păstorise şi reorganizase Biserica Ortodoxă din Constantinopol unde a rostit multe predici şi cuvântări cu caracter doctrinar (cele cinci Cuvântări teologice care i-au adus şi renumele de Teologul). A scris mult, lăsând Bisericii creştine o operă vastă, formată din Cuvântări, Poeme şi Scrisori. Pentru modul în care a elaborat doctrina ortodoxă despre Dumnezeu şi Sf. Treime, el a fost proclamat de sinoadele III şi IV ecumenice „cel Mare“ şi „Teologul“. A fost unul din cei mai mari predicatori ai sec. IV. Este şi un mare poet creştin, exprimând în poeziile sale nu numai sentimente personale, ci şi idei teologice sau filozofice. Numeroase dintre textele sale poetice au îmbogăţit imnografia bisericească, deoarece imnografii le-au cules din cuvântările şi predicile sale, compunând pentru ele muzica adecvată şi introducându-le în cult. Textele sale le găsim în Catavasiile Naşterii („Hristos Se naşte, slăviţi-L“) şi ale Paştelui („Ziua învierii, să ne luminăm popoare...“) şi în textul din Axionul Paştelui („Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime...“), inspirate din Isaia (cap. 60). Textele cântărilor luate din predicile lui au intrat în Mineiul ortodox şi au inspirat imnele cu acelaşi titlu, pentru sărbătorile respective, compuse de melozi ca Ioan Damaschinul, Cosma de Maiuma ş.a.