— zeu de origine akkadiană-sumeriană, venerat de popoarele vechiului Canaan şi Căruia adesea i se închinau şi evreii (aşa cum de nenumărate ori se consemnează în cărţile lui Moise, Judecători şi Profeţi). Popularitatea zeului Baal se vede şi în faptul că numele lui a intrat în componenţa unor nume proprii la popoarele din epocă; unul dintre judecătorii evrei, Ghedeon, s-a numit şi Ierubaal (Jud. 7, 1); fiul regelui Saul se numea Eşubaal; marii conducători ai Cartaginei s-au numit: Hazdrubal, Hanibal. Baal era zeul fertilităţii, iar religia cananeană, fiind strâns legată de calendarul muncilor agricole, a influenţat pe evrei, care, devenind şi ei agricultori, au început a venera zeităţile locale spre a-şi asigura recolte bune. Pentru această abatere de la monoteism erau aspru mustraţi şi pedepsiţi. „După ce a murit Ghedeon, fii lui Israel au început iarăşi a păcătui pe urma baalilor şi şi-au aşezat ca dumnezeu pe Baal-Berit; nu şi-au mai adus aminte fii lui Israel de Domnul Dumnezeul lor, Care îi izbăvise din mâinile tuturor vrăjmaşilor care îi înconjurau“ (Jud. 8,33-34). „Atunci s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi i-a dat în mâinile filistenilor şi în mâinile Amoniţilor“ (Jud. 10,7). În cartea proorocului Oseea se condamnă, de asemenea, această idolatrie (Osea 2, 15 ş.u.)