A mai zis: orice osteneală ar veni asupră-ţi e biruită prin tăcere.

< Trimite >

A venit un frate la avva Pimen în a doua săptămână a Postului Mare, şi i-a dezvăluit gândurile sale. Aflându-şi odihna, îi spuse:
– Era cât pe ce să nu vin aici azi.
– De ce?
– Mi-am zis: „poate din pricina Postului Mare nu-mi deschide”.
– Noi n-am învăţat să încuiem uşa cea de lemn, ci cea a limbii.

< Trimite >

A mai zis: dacă eşti tăcut, vei avea tihnă în orice loc ai locui.

< Trimite >

Fiind întrebat avva Nistheróos de avva Pimen, de unde dobândise asemenea virtute, ca ori de câte ori se întâmpla vreo tulburare în chinovie, nu vorbea, nici nu mijlocea, a răspuns: iartă-mă, avvo; când am venit la început în chinovie i-am spus gândului meu „tu şi măgarul sunteţi una”; aşa cum măgarul e bătut, dar nu vorbeşte, e ocărât, dar nu răspunde, aşa şi tu, cum spune psalmistul, „am ajuns ca un dobitoc de povară dinaintea Ta, dar sunt pururea cu Tine” (Psalmi 72, 22).

< Trimite >

Spunea avva Pimen despre avva Nistheróos, că, precum şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise pentru tămăduirea norodului, tot aşa a fost şi bătrânul; având toate virtuţile, chiar şi tăcând îi vindeca pe toţi.

< Trimite >

Avva Iosif l-a întrebat pe avva Nistheróos:
– Ce să fac cu limba mea, că n-o pot stăpâni?
– Dacă vorbeşti, te linişteşti?
– Ba nu.
– Dacă nu te linişteşti, de ce vorbeşti? Mai bine taci, şi dacă stau fraţii de vorbă, mai degrabă ascultă, decât să vorbeşti.

< Trimite >

S-a făcut altădată adunare la Sketis, iar fraţii, dorind să-l încerce, îl dispreţuiau, zicând:
– Ce caută şi negrul ăsta printre noi?
El ascultă în tăcere. Înainte de a se despărţi, i-au zis:
– Avvo, nu te-ai tulburat deloc adineaori?
– Ba da, dar n-am zis nimic.

< Trimite >

Avva Macarie cel mare le spunea fraţilor din Sketis când da drumul adunării: fugiţi, fraţilor. Şi i-a spus unul din părinţi: unde să fugim mai departe decât în pustia aceasta? Iar el punea degetul pe buze spunând: de asta să fugiţi; şi aşa se ducea în chilia lui şi o încuia şi se aşeza.

< Trimite >

A zis avva Isaac: când eram tânăr, şedeam cu avva Cronie şi niciodată nu mi-a spus să fac vreun lucru, deşi era bătrân şi tremura; ci singur se scula şi îmi da mie ulciorul şi celorlalţi la fel. Am stat şi cu avva Theodor al Fermei – nici el nu-mi spunea vreodată să fac ceva, ci chiar şi masa o întindea singur şi zicea: frate, dacă vrei, hai la masă. Eu îi spuneam: avvo, am venit la tine ca să mă îmbunătăţesc – cum de nu-mi zici vreodată să fac ceva? Bătrânul însă tăcea mâlc. Eu m-am dus şi le-am dat de veste bătrânilor. Bătrânii au venit, zicându-i:
– Avvo, a venit fratele la sfinţenia ta să se folosească, şi de ce nu-i spui niciodată să facă ceva?
– Oi fi stareţ, să-i dau porunci? Eu oricum nu-i zic nimica, dar dacă vrea, să facă şi el ce mă vede făcând.
De atunci i-am luat-o înainte şi făceam ce vroia bătrânul să facă. El ce făcea, făcea în tăcere – şi asta de la el am învăţat, să lucrez în tăcere.

< Trimite >

A mai zis: este câte un om care pare că tace, dar inima lui îi osândeşte pe alţii; unul ca acesta vorbeşte neîncetat; şi este câte unul care de dimineaţa până seara vorbeşte, şi rămâne tăcut, adică nu vorbeşte nimic fără folos.

< Trimite >