L-a întrebat avva Iosif acelaşi lucru (despre gândurile rele), şi i-a răspuns avva Pimen: aşa cum, dacă închide cineva şarpe şi scorpion într-un ulcior şi-l pecetluieşte, şi mor de tot cu vremea, aşa şi gândurile rele, care încolţesc de la draci, pier prin răbdare.

< Trimite >

L-a întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile spurcate. Avva Pimen îi spuse: aşa cum o ladă plină cu haine, dacă cineva o lasă, putrezesc cu vremea, tot aşa şi gândurile, dacă nu le facem şi trupeşte, cu vremea pier, sau putrezesc.

< Trimite >

A mai zis că e bine să fugi de cele trupeşti. Căci omul aproape de lupta trupească e ca bărbatul aproape de o groapă foarte adâncă, pe care duşmanul îl azvârle uşor jos când vrea. Iar dacă e departe de cele trupeşti, e ca un om departe de groapă; chiar dacă duşmanul îl trage spre ea ca să-l îmbrâncească, până-l trage cu sila, Dumnezeu îi trimite ajutor.

< Trimite >

L-a întrebat avva Anub pe avva Pimen despre gândurile necurate pe care le naşte sufletul omului, şi despre poftele cele deşarte, iar avva Pimen îi spuse: se va slăvi oare securea fără de cel care taie cu ea? (Isaia 10, 15) Nici tu să nu faci loc, şi vor conteni.

< Trimite >

Avva Olympios cel de la Chilii era zădărât de curvie, iar gândul îi zicea: du-te şi ia-ţi femeie. Atunci a luat lut şi a plăsmuit o femeie şi şi-a zis: iată femeia ta; de acum trebuie să lucrezi mult ca s-o hrăneşti. Şi a lucrat ostenind mult. La zi, a făcut iarăşi lut, plăsmuindu-şi fetiţă, şi îi zise gândului: femeia ta a născut; trebuie să munceşti mai mult ca să-ţi hrăneşti copilul şi să-l îmbraci. Făcând astfel, s-a vlăguit şi îi zise gândului: nu mai izbutesc să îndur truda. Atunci îşi zise: dacă nu izbuteşti să rabzi truda, nici nu-ţi căuta femeie. Iar Dumnezeu, văzându-i truda, îndepărtă lupta de la el, şi se linişti.

< Trimite >

A mai zis: nu ştie Satana ce patimă învinge sufletul. El seamănă, dar nu ştie dacă seceră. Gândurile curviei, ale ponegririi şi la fel celelalte patimi. Şi când vede sufletul înclinându-se spre o patimă, pe aceea o şi hrăneşte.

< Trimite >

A spus avva Matoe: a venit un frate la mine şi mi-a spus că ponegrirea e mai rea decât curvirea. Eu i-am zis:
– Aspru cuvânt.
– Şi cum crezi că stau lucrurile?
– Ponegrirea e rea, dar se vindecă repede. Fiindcă bârfitorul se căieşte cel mai adesea, spunând „am vorbit de rău”. Însă curvia este moarte trupească.

< Trimite >

Era odată foarte îmboldit spre curvie avva Moise, şi nemaiputând să şadă în chilie, s-a dus şi l-a înştiinţat pe avva Isidor. Şi avva l-a îndemnat să se întoarcă în chilia lui. El n-a primit, zicându-i: nu izbutesc, avvo. Luându-l cu el, l-a suit pe casă şi i-a zis: ia aminte spre apus. El se uită, văzând sumedenie de diavoli, zvârcolindu-se şi făcând larmă ca să se războiască. Atunci avva Isidor îi zise iar: uită-te şi spre răsărit. Iar el căută şi văzu o puzderie de sfinţi îngeri slăviţi. Atunci avva Isidor îi zise: uite, ei sunt cei trimişi sfinţilor de la Domnul spre ajutor. Cei dinspre apus sunt cei care se luptă cu ei, dar cei mai mulţi sunt cei cu noi. Şi astfel a mulţumit avva Moise lui Dumnezeu, a prins curaj, întorcându-se la chilia lui.

< Trimite >

A spus avva Macarie: nu te culca în chilia călugărului care are faimă proastă.

< Trimite >

Fiind întrebat despre gândul curviei, avva Cyros alexandrinul răspunse aşa: dacă nu ai gând, nu ai nici nădejde; dacă nu ai gând, ai fapta. Aceasta înseamnă că cel care nu luptă cu păcatul în gândire, nici nu i se împotriveşte, trupeşte săvârşeşte fapta. Cel care are fapte nu e bântuit de gânduri. Şi l-a întrebat bătrânul pe frate: nu ai obicei să vorbeşti cu femeile? Iar fratele: nu; gândurile mele sunt zugravi noi şi vechi. Amintirile mă bântuie pe mine, chipuri de femei. Iar bătrânul îi răspunse: de morţi nu te teme, ci fugi de cei vii, adică de încuviinţare şi de păcatul cu fapta, şi te îndreaptă mai mult spre rugăciune.

< Trimite >